Data de 19 septembrie este cunoscută în istoria recentă ca International Talk Like a Pirate Day. Sărbătoarea aceasta distractivă îți permite să faci pe piratul fără să pari copilăros. Trebuia să existe și o sărbătoare adresată piraților în vreo formă sau alta, nu-i așa? Aș fi încercat să scriu pe limba piraților dar pur și simplu termenii specifici nu sună bine în română. Uite aici un glosar dacă vrei să încerci vorbești ca un pirat.
Mă întreb, evident, dacă pirații din vechime au băut și bere pe lângă băuturile lor preferate. Și oare cum arăta în acele secole industria de bere?
În principiu presupunem că berea preferată de pirați era IPA. Rețeta Indian Pale Ale a fost gândită să traverseze cu succes apele tropicale către India dinspre berăriile englezești. Hameiul este un conservant natural eficient care a propulsat industria berii pe vremuri. Pe lângă această funcție practică, diferite specii de hamei special cultivate sunt folosite astăzi în berea artizanală pentru a diversifica aromele și parfumul. Dacă ar trăi azi, un pirat ar alege negreșit deci un Hazy IPA sau Hawaiipa.
Și totuși, o bere de calitate ar fi fost mai degrabă savurată cum se cuvine în port, nu pe vas. Nu pentru că s-ar fi sfiit vreun matelot să bea în timpul serviciului, ci pentru că o bere bună nu s-ar fi putut păstra în condiții ideale pe o corabie de pe care nu știi când te dai jos. Oricât hamei ar avea o bere, dacă nu este ținută la rece ea se va strica pe un vas ce călătorește de mai mult de trei luni pe oceane însorite.
Conform Pirate Ship Vallarta, în vremea epocii de aur a pirateriei (circa 1650-1730), s-ar zice că apa potabilă era o raritate chiar și pe uscat. Așa că piraților le era aproape imposibil să transporte și să păstreze o cantitate adecvată de apă proaspătă la bord, motiv pentru care preferau să bea bere sau orice alt alcool. Ba chiar adăugau o cantitate mică de alcool în apa stătută pentru a-i îmbunătăți gustul și a steriliza-o. Lichidul devenea astfel grog – tăria cu care sunt asociați adesea pirații.
Berea a fost înlocuită treptat de rom pe măsură ce călătoriile mai lungi au devenit tot mai frecvente, deoarece romul era cel mai ușor de păstrat și mai ieftin de produs (distilat din melasă fermentată).
Pirate Surgeon vine cu mai multe detalii, indicând faptul că vasele aveau la bord apă proaspătă în cantități substanțiale care era oferită cu porția. Asta contrazice puțin ce se spune despre lichidele luate le bord de călătorii pe mare, însă până la urmă dacă vorbim de pirați, tu crezi că se mulțumeau numai cu apă?
Categoriile de bere menite pentru consumul marinarilor erau împărțite în așa-numitele „small” și „strong” după cantitatea de alcool. O astfel de bere mică (sau bericică?) avea probabil până în 1% alcool și era cea mai diluată formă de bere. Pirații în schimb preferau berea nediluată, evident. Accesează pagina aceasta de pe piratesurgeon.com pentru o lectură stufoasă despre obiceiurile alcoolice ale navigatorilor.
În acele vremuri berea semăna cu cea pe care o numim astăzi artizanală, până să se dezvolte tehnologia care să mărească, să grăbească și să dilueze procesul de producție. Cine știe ce rețetă incredibilă de bere se ascunde și acum într-un cufăr pe fundul oceanului. Cert este că IPA și APA sunt sortimente aflate azi la mare căutare și din fericire se produc într-o varietate fără precedent, mulțumită mai ales numeroaselor hameiuri crescute în America.
Ce mai învățăm practic din acest strop de istorie? Nu lăsa berea să stea prea mult nebăută, mai ales în condiții vitrege de păstrare. Dacă ești nevoit s-o păstrezi vreme îndelungată, ferește-o de razele soarelui într-un loc răcoros la maxim 10°C dacă nu ai loc în frigider. Pentru cea mai bună experiență, savureaz-o rece și proaspăt livrată din fabrică. De asemenea, ar fi de preferat să te afli totuși pe uscat atunci când consumi în mod responsabil alcool.
Apropo, nu fura berea altuia! Libertatea nu înseamnă piraterie. Comandă-ți propriul stoc de pe shop-ul nostru online sau te așteptăm de marți până duminică la fabrică.